Interviu la Universul Credintei si alte cateva imagini

http://www.tvrplus.ro/editie-universul-credintei-162548

(emisiunea Universul Credintei // TVR 1 - min. 15)

Multumesc doamnei Estela Dinca pentru aceasta initiativa, doamnei Lucia Toader pentru o discutie frumoasa si echipei de filmare care m-a ajutat sa trec peste emotii!

Iata, in cateva imagini mai jos, cum arata expozitia mea la Libraria Bizantina. Va astept pana in 6 ianuarie!

O parte din icoanele expuse pana in 6 ianuarie 2014 la Libraria Bizantina

Buna Vestire
tehnica mixta pe panza, 100x100 cm

Mantuitorul

tehnica mixta pe panza, 100x100 cm

Maica Domnului Cu Pruncul Iisus Hristos
tehnica mixta pe panza, 50x40 cm

Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului

tehnica mixta pe panza, 60x60 cm

Iisus Hristos Pantocrator
tehnica mixta pe panza, 30x40 cm

Sfantul Cuvios Antonie cel Mare

tehnica mixta pe panza, 50x40 cm

Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica

tehnica mixta pe panza, 27x35 cm

Sfantul Ierarh Alexandru

tehnica mixta pe panza, 60x50 cm

Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul

tehnica mixta pe panza, 60x50 cm

Sfantul Ierarh Grigorie Palama

tehnica mixta pe panza, 30x30 cm

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

tehnica mixta pe panza, 50x40 cm

Sfantul Cuvios Simeon Stalpnicul

tehnica mixta pe panza, 30x60 cm

Sfanta Caramida

tehnica mixta pe panza, 30x40 cm

Sfanta Mahrama

tehnica mixta pe panza, 60x60 cm

Iisus Hristos Pantocrator

tehnica mixta pe panza, 35x35 cm

Sfantul Ierarh Nicolae

tehnica mixta pe panza, 60x60 cm

Sfantul Cuvios Efrem Sirul

tehnica mixta pe panza, 30x60 cm

Iisus Hristos Pantocrator

tehnica mixta pe panza, 25x30 cm

Maica Domnului Oranta

tehnica mixta pe panza, 40x40 cm

Mai mult decat un vernisaj

un parcurs de la declamație la revelație

Prima mea întîlnire cu Toma Chituc, iconarul, s-a produs acum mai bine de 6 ani. În Postul Mare, în 2007, el a propus o expoziție cu primele sale încercări, iar traseul parcurs de atunci pînă acum, eu l-aș defini în felul următor, ca un fel de salt, materializat sub forma unui parcurs de la declamație la revelație. Să mă explic.

Cînd a creat primele icoane Toma picta, în paralel, și niște panouri abstracte, foarte nervoase, cu un frotaj energic, viu colorat, o cromatică emfatică, căci era pictor. Nu iconar. Iar icoanele sale erau, în chip clar, ale unui pictor laic.

 

Chiar dacă pictura lui nu era neapărat una figurativă dar mie mi se părea că trebuia să se despartă de, hai să spun așa, de implicarea de fi pictor, pentru a se deda cu totul dăruirii de a fi iconar. Mi-am dat seama că ceea ce face el în materie de pictură puteau să facă și alții și că, ceea ce am descoperit de fapt acum un an la Simpozionul de Iconografie de la Mogoșoaia, ceea ce face el în icoane, în iconografie, în acest domeniu, nu este chiar dat oricui să facă. Și mai ales așa, cum o face el. Iarăși un lucru pe care ieri l-am descoperit, și pe care ei l-au ținut în taină, adică și Cosmina și Toma, este faptul că tot ce vedeți aici este pictură pe pânză. Este iconografie pe pânză. Ai zice, până la urmă, de ce pe pânză? De ce nu pe lemn? Cu asta ne-am obișnuit, asta am văzut de-a lungul vremii... Am meditat pe îndelete la lucrul acesta. Mi-am dat seama în fapt, și Toma m-a ajutat să înțeleg până la capăt, poate, lucrurile, și anume că nu suportul este cel care face iconografia ci implicarea iconografului, implicarea celui care se apleacă întru zugrăvire asupra acestui suport. Mi-am dat seama de încă un lucru și anume că, în fond, marea redescoperire a iconografiei vechi și a icoanei în general, în speță a celei rusești, căci de-acolo a pornit de fapt reconsiderarea icoanei străvechi și medievale, s-a produs acum o sută de ani.

Marea expoziție de icoane provenite din colecții private ale colecționarilor ruși s-a întâmplat la Moscova, în 1913. Aceasta mai conținea manuscrise vechi, broderii, obiecte din argint și aramă. Dar majoritatea covîrșitoare a exponatelor o constituiau icoanele. Erau în total 147 (secolele XIV-XVII). Expoziția s-a deschis în ziua de 13 februarie, 1913[1]. Iată sunt o sută de ani. Un veac încheiat. Studii și analize ulterioare, făcute de restauratori în speță, au arătat faptul că felul în care vedem astăzi icoanele de secol XII, XIV, XVII, sau din alte veacuri, adică imaginea lor, n-a fost cunoscută generațiilor imediat următoare momentului în care acestea au fost pictate. Ce înseamnă asta? S-a constatat că, ciclic, icoanele se repictau. Cam la 50 de ani odată. Uneori – mai rar. Se ajungea la un moment dat, după niște secole, dacă era vorba de icoane de secol XIV, să zicem, ca prin secolul al XIX-lea, să fie mult mai groase decât atunci când fuseseră inițial făcute, tocmai pentru că acestea conservau multitudinea straturilor pe care le aveau dedesubt. De-abia odată cu rafinarea tehnicilor și a metodelor de restaurare, s-a ajuns să se înlăture aceste straturi ulterioare, succesive, și să se descopere marea iconografie, așa cum arăta ea în epocile în care a fost plăsmuită.

Ei bine, s-a mai ajuns la o concluzie esențială, și anume la aceea că fiecare epocă avea o anumită predilecție, o modă pentru iconografie. Și-atunci, punând cap la cap aceste două lucruri, putem conchide că astăzi ar fi poate forțat (dacă nu chiar nedrept) să se spună că iconografia sau felul în care arată o icoană trebuie să fie așa sau altminteri. Și doar așa! Pentru că fiecare epocă, practic, și-a creat propria ei modă, propriul gust pentru un anumit tip de iconografie, sau chiar pentru un anumit tip de imagine, specific.

Pornind de la aceste constatări, fie că le știe Toma sau ba, mie mi se pare că el le-a înțeles! Acest lucru este esențial de subliniat. Chiar dacă el poate nu le-a citit sau poate că le-a citit? Ceea ce ne propune iconarul este exact această formulă, cumva neutră, de-a arăta Revelația, imaginea prezenței Duhului, reprezentată prin chipuri de sfinți, dar chipuri întotdeauna și veșminte și o ținută imaterială, într-o formă care avea cumva o imagine cumulată, cumulativă de fapt, a ceea ce astăzi înțelegem despre ceea ce numim iconografie. Aș risca să spun, o iconografie pravoslavnică, drept-măritoare.

Mie mi se pare că acest salt, despre care vorbeam dintru început, de peste șase ani – poate pentru unii să pară o perioadă lungă, poate pentru alții chiar o clipă, pentru unii o viață de om, poate să însemne și mult și puțin – în orice caz asistăm astăzi la... nu i-aș spune nașterea, ci la afirmarea de fapt a unui iconograf de mare forță și stăpân pe un tip de imagine care ne convinge că iconografia este în esență ceva foarte viu, ceva deosebit de actual, ceva foarte prezent, și că ceea ce el ne propune poate fi un model iconografic viabil pentru epoca în care trăim, dar, de ce nu, și pentru epocile care vin. Pentru că, sunt absolut convins de asta, și bănuiesc că toți cei prezenți aici îmi vor da dreptate, cum Hristos este pururea viu, tot așa și iconografia trebuie sa rămână vie, care să ni-L arate, să ni-L aducă în față, revelat, și să ne bucurăm de acești oameni cu care suntem contemporani. Zic eu, cu mintea mea puțină, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca astfel de lucruri să ne fie cât mai mult timp aproape. Lîngă noi.

Prietenul Toma, sunt absolut convins, este emoționat de ce spun acum pentru că... noi vorbim de fapt foarte rar. Dar când dialogăm, cu adevărat avem ce ne spune. Reciproc. Eu am vorbit aseară foarte mult. Tocmai pentru că ceea ce vedeți dumneavoastră aici, eu am apucat să văd înainte, și efectiv tot ce-am văzut mi-a declanșat un soi de pornire de a încerca să interpretez. Dar poate mai mult decât să interpretez, să înțeleg eu însumi ceea ce el ne arată în icoanele sale, astfel vă propun să ne bucurăm cu toții!

Eu cam atât am vrut să spun acum.

Mulțumesc.

Vladimir Bulat

3 decembrie, 2013

Librăria Bizantină

București

---

[1] În 1913 se împlineau trei veacuri de la urcarea pe tron a dinastiei Romanovilor.

Mulțumesc Vladimir Bulat și Librăria Bizantină pentru întregul sprijin.

Mulțumesc tuturor celor care, din proprie inițiativă, au sprijinit vizibilitatea acestui eveniment.

Mulțumesc Mihai Coman și Librăria Bizantină pentru fotografii.

Mulțumesc Square Media pentru suport logistic, grafica materialelor și imprimarea afișelor.

Mulțumesc MMK Print pentru tipărirea invitațiilor.

Multumesc Inkorporate Print pentru sprijinul constant de tipar.

Ganduri dupa deschiderea expozitiei

Aseara s-a deschis expozitia mea de icoane pe panza la Libraria Bizantina (str. Bibescu Voda nr. 20).

M-a bucurat acest eveniment din multe puncte de vedere. A face o expozitie inseamna multa zbatere, emotii, intalniri... lucruri cu care nu mai esti obisnuit atunci cand te afli ori pe schela ori in atelier. Asezarea lucrarilor, impreuna cu Alexandru Coman, asezarea invitatiilor, asezarea locului unde sa vorbim, reasezarea standurilor cu carti pentru asezarea unor intalniri ulterioare – toate aceste asezari au de fapt legatura cu o asezare interioara. Simt ca m-am asezat pe un drum, ca unele s-au limpezit si altele s-au conturat, ca aceasta asezare a venit cu noi intrebari ca raspuns unor interogatii mai vechi.

Asezarea presupune un loc in care stai, cel putin pentru un timp, tu sau lucrul tau (ceea ce totuna poate fi). Locul pe care, prin prisma deschiderii unei expozitii, l-am construit alaturi de echipa Librariei Bizantine mi-a aratat ca este mai bine sa te atasezi unui spatiu anume, cu o identitate culturala legata intim de ceea ce faci, decat intr-un oricare spatiu, destinat doar unei expuneri temporare.

Vernisajul in sine nu a fost unul comparabil cu intelegerea clasica a acestui eveniment. Lucrarile fiind asezate pe pereti, am putut sa ne amestecam printre ele, ca niste martori, asa cum erau si cartile prezente acolo si celelalte obiecte, pe care le descoperi scotocind prin ungherele acestei atat de atipice (si tocmai de aceea frumoase) librarii. 

Ii multumesc lui Alexandru Coman si echipei pe care o coordoneaza pentru darul pe care mi l-au facut prin organizarea acestui eveniment.

Un dar cu atat mai important pe care l-am primit a fost reintalnirea cu prietenul meu, Vladimir Bulat. Nu ne-am vazut de prea multe ori (si prea putine au fost discutiile clare despre profesie sau despre lucrarile pe care le faceam) in perioada ce s-a scurs pana aseara de la prima mea expozitie, dedicata tot Bunei Vestiri, dar organizata intr-o alta locatie, in preajma Sfintelor Pasti. Bucuria de a intelege ca nu trebuie sa te vezi prea mult ca sa te cunosti a fost dublata de felul in care Vladimir a stiut sa vorbeasca cu mine nu doar despre mine, sa-mi spuna lucrurile care imi sunt cu adevarat folositoare, sa ma tempereze si sa imi dea curaj. Pentru o astfel de abordare, una cu adevarat importanta in lucrul oricarui artist, nu stiu cum sa multumesc. Sper doar ca, in timp, sa pot crea contextul necesar unor noi si tot atat de frumoase intalniri.

Multumesc tuturor celor care sunteti alaturi de mine. Multumesc celor care m-au sprijinit, si de data aceasta, cu bucurie si mai ales cu profesionalism, Square Media (Alexandru Braniste, Eugen Vasile, Cosmina Chituc), Inkorporate Print (Marian Tudorache), MMK Print (Virgil Popescu). Multumesc familiei si prietenilor mei, care ma insotesc de fiecare data, dandu-mi astfel curajul de a continua.

Expozitia va ramane deschisa pana in 6 ianuarie 2014 si poate fi vizitata de luni pana vineri intre orele 9 si 20, iar sambata intre 9 si 14. Cateva dintre lucrarile pe care le-am expus nu erau inca finalizate. Pe parcursul acestei perioade, le voi lua pe rand la atelier, le voi termina si va voi anunta cand se reintorc pe simeza. Va voi anunta aceste noi intalniri la care va astept cu mult drag!

In incheierea serii precedente am aflat inca un lucru pe care il pun si eu in incheierea acestui text. Libraria Bizantina sarbatoreste anul acesta 10 ani de cand si-a deschis portile. Este minunat ca, atunci cand vrei sa celebrezi un anume moment cronologic, sa o faci asa cum le faci pe toate celelalte, cotidiene. Sa fii si atunci la fel de onest asa cum este munca ta de zi cu zi.

Ziua acestei sarbatoriri a fost 3 decembrie. La multi ani si multumesc!

Libraria Bizantina si Toma Chituc

 va invita la deschiderea expozitiei de icoane

marti, 3 decembrie, ora 19.30

alaturi de criticul de arta Vladimir Bulat si de iconar

str. Bibescu Voda nr. 20

(Piata Unirii, langa Facultatea de Teologie Ortodoxa)

"Deloc intamplator, actualul stadiu al investigatiilor formale sustinute de Toma Chituc este cel al unei aplecari serioase, tenace, catre originile propedeutice ale iconografiei, respectul pentru Erminia cea drept-pilduitoare este vestea cea buna pe care iconarii trebuie sa o aduca ca ofranda acestor vremuri... dizolvante si spulberatoare de suflete." (Vladimir Bulat, februarie 2007, fragment din prefata cartii Icoane Toma Chituc)

 Astfel incheia, cu ocazia primei carti ce a insotit (la fel de intaia) expozitie a iconarului Toma Chituc, Vladimir Bulat. Șase ani mai tarziu deschidem a doua expozitie, cu o noua etapa, limpezita si totodata plina de cautari si asezari, oferind o noua ocazie dialogului public intre iconar si cel care a insotit traseul sau de imagine, pornind de la aceeasi tema a Bunei Vestiri. ”Proiectul unei expozitii de icoane ma preocupa de mult si de fapt s-a construit in timp. Am ajuns aici pe de o parte prin oameni si incercari, pe de alta parte prin reactii si raspunsuri.” (Toma Chituc)

 Daca, in 2007, primul eveniment a pornit de la icoana Bunei Vestirii (iar numele expozitiei avea un dublu sens: unul contextual - apropierea de marele praznic, iar celalalt conceptual - o bunavestire, o intalnire a omului cu munca iconarului), expozitia organizata de Libraria Bizantina in decembrie 2013 are ca punct de plecare o lucrare dedicata tot Bunei Vestiri, insa de data aceasta prefigurand sarbatoarea Craciunului ca si o noua etapa de lucru.

În acelasi timp, perspectiva expozitionala in sine se schimba si nuanteaza: ne aflam de aceasta data in spatiul cald al unei librarii dedicata, prin cartile pe care le sustine dar mai ales prin mnifestarile pe care le organizeaza sau le gazduieste, demersurilor contemporane ale iconografiei ortodoxe. 

Va invitam asadar cu bucurie, mai mult decat la o expozitie, sa fiti partea unei intalniri cu vorbe, cu icoane, cu ultimile consecinte ale atelierului unui iconar reprezentativ pentru spatiul crestin ortodox romanesc. 

Toma Chituc (n. 1978), hurezean la origine si plecat in Bucuresti odata cu inceperea studiilor de specialitate la Liceul de arta ”Nicolae Tonitza”, a absolvit Facultatea de Arte Decorative si Design a Universitatii Nationale de Arta din Bucuresti la clasa profesorului Viorel Grimalschi (2002). Mai tarziu a inceput lucrul in zona artei religioase, fie urcand pe schelele de pe santiere de pictura, fie coborand in intimitatea atelierului, intr-o miscare continuu alternanta si subtil hranitoare. A participat la expozitii de grup si saloane de arta crestina, precum si la prima editie a Simpozionului International de Pictura Bizantina (organizat de Libraria Bizantina in primavara 2013) si la atelierul deschis Iconari in Otopeni (toamna 2013).

Libraria Bizantina – un centru cultural polivalent in centrul Bucurestiului, care incearca sa cuprinda cat mai multe domenii – literatura, pictura, icoana  – plecand de la cultura teologica. O librarie care vrea sa cultive frumosul si calitatea, rigoarea si pretiozitatea, pentru ca acestea sunt coordonate ale darului. Am asezat conceptul de dar la temelia demersului nostru, cu convingerea ca darul actualizeaza relatia interpersonala ca expresie a iubirii, iar iubirea, la randul ei, este izvorul si garantia calitatii si a pretiozitatii! La urma urmei: Atat iubesti, cat daruiesti! 

Expozitia va ramane deschisa pana in 6 ianuarie 2014.

Multumim partenerilor nostri, Square Media si Media &Marketing. 

Pentru mai multe informatii puteti contacta:
www.librariabizantina.ro / facebook.com/librariabizantina
tomachituc@gmail.com /  facebook.com/tomachituc

O vedere generala asupra atelierului (2013)